Prima luneta a fost construita in Olanda la inceputul anului 1600, iar in 1610 Galileo Galilei isi construieste una si o foloseste la observatii astronomice.
Lunetele au cedat treptat locul in astronomia profesionista telescoapelor reflectoare deoarece oglinzile acestora pot fi fabricate in dimensiuni mult mai mari si sunt mai usor de prelucrat. Cea mai mare luneta din lume a fost instalata in 1897 la observatorul Yerkes (SUA) si are un diametru al obiectivului de 102 cm cu o distanta focala de 19,4 m. Lunetele folosesc principiul de refractie a luminii - atunci cand lumina trece prin obiectivul lunetei este refractata (indoita) si ajunge intr-un punct numit focar, unde este examinata La inceputurile lunetelor, problema cea mai mare era aberatia cromatica - un halou colorat in jurul obiectelor vazute prin luneta. Problema este inerenta tuturor obiectivelor de luneta formate dintr-o singura lentila si nu se poate corecta, indiferent de forma lentilei sau tipul sticlei. Dar se poate corecta prin construirea unui obiectiv format din doua lentile, fiecare fabricata dintr-un soi diferit de sticla, o sticla numita flint si cealalalta crown. Obiectivele respective se numesc acromate. Exista si obiective apocromate (foarte scumpe) formate din trei lentile, fiecare din cele trei lentile dintr-o alta sticla.printr-un "ocular" - o lupa mai sofisticata. Lunetele sunt foarte performante la observatii planetare deoarece dau imagini cu contrast si calitate ridicata. Dar costul lor este foarte mare si de aceea pentru observatii deep sky un telescop reflector este de preferat, din cauza pretului mai scazut.
Lunetele sunt mult mai usor de folosit si intretinut decat telescoapele deoarece nu necesita operatii de colimare (aliniere a partilor optice) si nu sunt afectate foarte mult de tulburenta instrumentala (curenti de aer in tub). Singura problema este ca un obiectiv de luneta costa mult mai mult decat o oglinda de telescop de acelasi diametru, mai ales daca este vorba de diametre peste 80-90 de mm.
Lunetele au cedat treptat locul in astronomia profesionista telescoapelor reflectoare deoarece oglinzile acestora pot fi fabricate in dimensiuni mult mai mari si sunt mai usor de prelucrat. Cea mai mare luneta din lume a fost instalata in 1897 la observatorul Yerkes (SUA) si are un diametru al obiectivului de 102 cm cu o distanta focala de 19,4 m. Lunetele folosesc principiul de refractie a luminii - atunci cand lumina trece prin obiectivul lunetei este refractata (indoita) si ajunge intr-un punct numit focar, unde este examinata La inceputurile lunetelor, problema cea mai mare era aberatia cromatica - un halou colorat in jurul obiectelor vazute prin luneta. Problema este inerenta tuturor obiectivelor de luneta formate dintr-o singura lentila si nu se poate corecta, indiferent de forma lentilei sau tipul sticlei. Dar se poate corecta prin construirea unui obiectiv format din doua lentile, fiecare fabricata dintr-un soi diferit de sticla, o sticla numita flint si cealalalta crown. Obiectivele respective se numesc acromate. Exista si obiective apocromate (foarte scumpe) formate din trei lentile, fiecare din cele trei lentile dintr-o alta sticla.printr-un "ocular" - o lupa mai sofisticata. Lunetele sunt foarte performante la observatii planetare deoarece dau imagini cu contrast si calitate ridicata. Dar costul lor este foarte mare si de aceea pentru observatii deep sky un telescop reflector este de preferat, din cauza pretului mai scazut.
Lunetele sunt mult mai usor de folosit si intretinut decat telescoapele deoarece nu necesita operatii de colimare (aliniere a partilor optice) si nu sunt afectate foarte mult de tulburenta instrumentala (curenti de aer in tub). Singura problema este ca un obiectiv de luneta costa mult mai mult decat o oglinda de telescop de acelasi diametru, mai ales daca este vorba de diametre peste 80-90 de mm.
